ACTUALITATE F.C.E.R.

3 aprilie 2019 - Comunicat de presă privind vandalizarea cimitirului evreiesc din Huși

Comunicat de Presă În numele conducerii Federației Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, Preşedintele Federației își exprima indignarea sa totală, însoţite de sentimente de amărăciune, de profundă mâhnire, pentru informaţia...

1 aprilie 2019 - Invitaţie la Expoziţia "Tinerii artişti, martori ai viitorului" - ARCUB

COMUNICAT  DE PRESĂ Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, Fundația Filderman pentru Educație, Cultură şi Artă, Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București,   Clubul Cavalerilor...

15 februarie 2019 - Comunicat F.C.E.R.

Prejudiciu grav adus patrimoniului iudaic și Sinagogii din Siret   Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic (FCER-CM) a aflat cu stupoare și revoltă că un site din Israel anunța luni...

EDITURA HASEFER

Article Index

 Cea mai recentă carte a lui S.Damian, apăruta la Hasefer este „Zbor aproape de pământ”( eseuri), prilej cu care vom încerca sa trasăm și itinerarul său biografic. In primul rând S.Damian este o personalitate controversată, la începuturile sale de critic literar fiind   încadrat între „marxizanți”, ceea ce nu ni se pare nici rău, nici bine. Era opțiunea sa.  Marginalizat o perioadă, s-a retras la Heidelberg  în Germania, de unde trimite manuscrise pentru cărți, studii numeroase, bine alcătuite, care au apărut în diverse publicații , la edituri din România  A fost în bune relații cu regretații  Ov.Crohmălniceanu, Ion Negoițescu, apreciat de numeroși critici, oameni de cultură, dar istoriile literare refuză să-i acorde locul și spațiul cuvenit, iar pe Internet, probabil și din cauza propriei modestii,  datele sunt destul de restrânse. Noi am scris despre diversele apariții editoriale, dar recenta apariție la Hasefer ( redactor. V.Auerbach), este, credem, printre cele mai reprezentative. Născut la  18 iulie 1930, la Alba Iulia, a urmat cursurile Școlii de Literatură  „Mihai Eminescu”, care în ciuda dogmatismului impus de regim, a fost o pepinieră de tinere talente, apoi a studiat Filologia la București( nu a absolvit cursurile, nu știm de ce), a fost redactor la principalele publicații din anii 5o-6o. S-a ocupat în studiile sale de clasici români, străini, de scriitori de succes din țară și din străinătate. S.Damian nu s-a aventurat în lansarea unor scriitori, dar a știut să-și construiască un aparat critic solid,  care funcționează. Evident   a luat poziție, de fiecare dată , când era vorba de falsificări, denaturări de culoare  xenofobă, ceea ce îi face cinste.  Titlul cărții este prevenitor, o pasăre ori un avion zboară aproape de pământ în cazul unui pericol sau al urmăririi unui „obiectiv”. Să vedem. In „Cuvântul înainte”   autorul se referă la nefericitul Paul celan, unul din corifeii poeziei germane din secolul XX, deși S.Damian nu a avut veleități de poet. Il leagă mai puțin biografia (părinții erau  din Bucovina), cât contemporaneitatea, deși Celan a avut de suferit mai mult în anii Holocaustului. Un volum anterior al lui Damian purta un titlu inspirat din Celan – „Păr de aur, păr de cenușă”. Le este comun un spirit  masi puțin înclinat spre ludic și mai mult spre dramatismul existenței, deși poezia lui Celan are și azi multe locuri greu de pătruns, din cauza unui complicat joc de cuvinte.Volumul reprezintă  o antologie de articole, studii, unele apărute în presă, grupate pe trei capitole, din care primul pe teme de literatură  română, al doile și al treilea   referitoare la repere culturale din țară și din străinătate. Primul studiu  se ocupă de Cioran, Eliade și Noica, personalități controversate dintr-o pricină deja arhicunoscută. Ce aduce nou S.Damian. El încearcă să explice prin vârsta juvenilă a celor trei , opțiunea  pentru „rău”. Dar , desigur, lucrurile se complică după război. Noica va rămâne în țară și ,după detenție, va avea un final liniștit   al vieții, Cioran va fi foadrte productiv la Paria și va cuceri admirația cititorilor, Eliade devine un savant redutabil. Este singurul care , poate dintr-un  orgoliu  de neadmirat ori chiar din convingere, nu a recunoscut că a avut o opțiune greșită, ca și Heidegger, în Germania. S.Damian, spre deosebire de mulți critici de la noi, aprobă demersul Alexandrei Laignel-Lavastine, prin cartea acestei „ Uitarea fascismului”, dar până la un punct, de unde începe să dezvăluie inconsistența unor afirmații ale autoarei franceze.El se apropie astfel mai mult de abordarea Martei Petreu în studiul ”Trecutul deocheat”. Adevărul este că nimeni nu s-a lăudat cu trecutul său, fiecare reacționând  cu altă motivație, ca după o etapă rău privită de toți istoricii serioși. Eugen Ionescu ,care a avut și el parte de o „abatere”, ca diplomat român la Vichy, a scris totuși piesa „Rinocerii” unde este vorba, după spuselele lui S.Damian, chiar despre prietenii săi.De altfel, Ionescu avea  mamă evreică, este chiar ciudat că a fost acceptat , dar el putea face și bine în postul de diplomat, cum au procedat alți diplomați ( de pildă cel de la Berlin). Nu știm ce a făcut.Era totuși un democrat convins.Un subcapitol este ironic intitulat – „Tehnica  de a sta în fața altarului”, cu referire la Eliade.O mică eroare de stil –„a fi înșurubat în lanțuri”  este imposibil.