Evreii și bicicliștii sunt vinovați de toate relele

Sub titlul ”Strigăt de disperare”, Marian Nazat publică, în ”Jurnalul național” din 20 iunie a.c. un articol foarte critic și pesimist la adresa situației și perspectivelor României. Nu este singurul, lucruri de genul acesta au mai fost spuse şi de alţii. Este dreptul suveran al domnului Nazat să aibă opinii critice, să le exprime după cum dorește. Ceea ce însă nu ar trebui să facă este să scoată din lada de gunoi a istoriei clișee desuete, idei care nu își au justificarea sunt susținute de argumente, care de-a lungul timpului s-au dovedit false, mincinoase, răuvoitoare și, prin consecințe, periculoase. Domnul Nazat își începe articolul cu acuzarea evreilor că au creat comunismul, dar si capitalismul, mai mult, precum şi de toate relele post-decembriste. El susține că ”istoria din urmă a României decomunizate nu e străină de gheșefturile seminției alese”, reluând o altă prejudecată străveche, a ”evreului - țap ispășitor”, a „ evreului vinovat de toate relele. Este o teză periculoasă , întrucât de aici și până la dorința de a-l elimina, ca mijloc de a scăpa de „cauza” relelor, nu mai este prea mult, așa cum a demonstrat, din păcate, istoria primei jumătăți a veacului trecut. Pe de altă parte, a nu-ți recunoaște partea ta de responsabilitate în procesul istoriei, în desfășurarea evenimentelor și a-i face întotdeauna vinovați pe alții, metodă folosită de autor în cazul de faţă, este  expresia unui subiectivism de asemenea periculos. Teza lui are tot atâta valoare, precum vechea anecdotă cu evreii şi biciliştii, în care evreii sunt făcuţi vinovaţi de o anume faptă.  Persoana căreia i se povesteşte completează; „ De vină sunt şi bicicliştii”. „Dar de ce biciliştii?”, întreabă primul. „De ce evreii?”, răspunde al doilea.

Domnul Nazat, ca om al legii, trebuie să știe că generalizările sunt periculoase, că întotdeauna răspunderea e individuală. Nu poți învinovăți un popor întreg, nu poți condamna un popor întreg. Pentru crimele naziste nu a fost învinovățit poporul german, ci doar individual persoane care  au fost condamnate.

Autorul susţine de asemenea, referindu-se la evrei : ”creșterea și descreșterea noastră (a românilor n.n.) s-a derulat după cum le-a fost pofta”. Recomandăm domniei sale să nu scrie articole după ureche, să recurgă la lecturi privind istoria evreilor din România,  să citească volumele despre  personalitățile evreiești  care au contribuit la dezvoltarea României pe toate planurile ( și nu este vorba de” gheșefturile seminției alese”).  Le punem cu plăcere la dispoziția dumnealui. Avem o bibliotecă foarte bogată, cu autori prestigioşi.

În final vă veți convinge, domnule Nazat, că evreii sunt în aceeași măsură vinovați de ce se întâmplă prost în România și în lume, ca bicicliștii.

Realitatea Evreiască