Şaptezeci de ani în viaţa unei comunităţi evreieşti nu este o perioadă prea lungă. Comunităţile evreieşti au existat timp de sute de ani... Însă ultimii 70 de ani de viaţă a Comunităţii Evreilor din România au fost marcaţi de una dintre cele mai dramatice evoluţii din istoria comunităţilor evreieşti. Holocaust, fascism şi comunism – lovituri atât de puternice pe care comunitatea evreilor din România le-a îndurat, supravieţuind ca prin minune... Dintr-o comunitate de peste 800.000 de evrei, jumătate au fost ucişi iar restul au fost obligaţi de diverse perioade şi regimuri să trăiască izolaţi de viaţa evreiască adevărată. Din cei 400.000 de supravieţuitori, aproape 90% au emigrat, mulţi rabini şi lideri religioşi au plecat şi ei – iar comunitatea a ajuns precum un orfan, fără părinţi şi călăuzitori, ca un copil în mijlocul deşertului. 

    Şi totuşi, printr-un miracol, comunitatea evreiască din România nu a dispărut. Rabini şi liderii religioşi şi laici ai comunităţii s-au deşteptat şi, cu o forţă uimitoare, au început să lucreze la revitalizarea vieţii evreieşti. 

   Nu pot spune că ziua de astăzi este asemenea zilei de ieri. Desigur, o comunitate atât de mică numeric nu poate fi aidoma uneia cu mii de evrei şi viaţă evreiască pe măsură. Însă ceea ce avem astăzi este de fapt lumina unei lumânări din marele cadelabru care exista odată în comunităţile din România. Această lumânare ne-a permis să continuăm viaţa evreiască chiar şi în comunităţi unde nu există mai mult de câţiva evrei. Identitatea iudaică a supravieţuitorilor este una deosebit de puternică, chiar dacă au trecut peste ei valuri de asimilare. Lumină şi umbră sunt amestecate…